De curând, cam de o săptămână să zic, am trecut de la adormirea copilului în sistem, la somnul în pat. Nu, încă nu adoarme Cristian singur după ce îi spun noapte bună, ci îl pun pe pieptul meu, îl alăptez și îl las să se odihnească. Pentru mine este ănsă un pas imens, pentru că timp de aproape 2 ani pe Cristian l-am adormit în sistem, plimbat prin casă.
Aș vrea să vă zic faptul că eu nu consider că am greșit culcându-l așa, ci că e o metodă, așa cum este și legănatul pe picioare. La Vlăduț nu a fost nevoie să îl duc în brațe seara, nici să îl legăn pe picioare, ci la fel, să îl pun pe pieptul meu ca să adoarmă. O dată cu a doua sarcină, Vlădu a început să adoramă stând lângă mine, foarte aproape, în timp ce îi mângâiam buclele blonde ondulate.
La Cristian a fost puțin diferită situația. Cristian a fost foarte obișnuit cu sistemul de purtare, pe care l-a cunoscut încă de la naștere. Vlăduț a fost purtat abia după 6 luni, pentru că adormita de mine abia atunci a înțeles care e treaba cu sistemele de purtare ergonomice.
Cris a fost purtat în timpul drumurilor la înot, la grădiniță, atunci când îl aduceam acasă pe Vlăduț, sau la orice altă plimbărică. A fost de așteptat să adoarmă foarte ușor așa, iar eu să profit de lucrul acesta. Doar că după 1 an și 10 luni, cumulat cu un neurinom Morton bilateral, destul de avansat, a fost nevoie să renunța la a-l mai culca așa. În plus era momentul să adormim cât mai normal, pentru că deja pregătim terenul pentru etapele viitoare.
Nu a fost o trecere dificilă de la sistem la piept. Mie nu prea mi-a plăcut să legăn pe picioare sau nu știu, nici nu a fost nevoie, pentru că Vlădu nu avea stare să stea acolo liniștit. Cris nici atât. Așa că singura schimbare aceasta a fost. De la un superb Mamgolo la brațele mamei. În prima zi a fost un pic mai dificil pentru că micuțul era obișnuit să adoarmă altcumva. S-a foit, s-a mișcat, dar era obosit și a adormit. Asta fusese seara. M-am hotărât să fac același lucru și la somnul de la 10, pentru că da, Cristian mai are un somn mic dimineața spre prânz.
A fost totul în regulă, Cris a adormit așa, iar de atunci această schimbare a devenit regula de somn. Dormim în brațele mamei, însă nu în brațe și nu în sistem. Sunt mândră de Cristian că se adaptează foarte ușor la anumite cerințe, cum a fost dealtfel și la renunțarea la scutec, unde a avut ca exemplu comportamentul fratelui mai mare.
Cu acest lucru se cam oprește seria schimbărilor majore la noi, pentru că de suzetă nu a fost nevoie, cu scutecele am reușit, iar somnul intră în normal. Mai rămâne alăptarea, dar aia e altă poveste.