Relația noastră începuse tare fain. De la prima vedere am simțit că o să fim împreună pentru totdeauna, ba chiar în ultima vreme am început să punem și poze împreună pe rețele sociale. De fapt ne cunoscusem într-un moment de disperare când, sătulă de eșecuri în bucătărie cu o rețetă (aproape) unicorn, dar și din dorința de a-mi îmbunătăți modul de servire a mesei, am decis să îmi cumpăr niște oale și tigăi potrivite pentru casa mea, poate și un set nou de tacâmuri sau niște boluri mai speciale. Așa că atunci când ne-am cunoscut hoinăream prin magazin așa, pierdută, neștiind exact ce să caut sau încotro să o apuc.

Să vă explic puțin. Eu în bucătărie zic că mă descurc chiar bine, că doar sunt moldoveancă și cam toate îmi ies bine. Totuși, atunci când copiii mei și-au exprimat dorința de a mânca o supă cu găluște ca la bunica, nu reușeam sub nicio formă să o realizez așa cum trebuie. Ori ieșeau găluște prea moi, ori prea tari, ori…ca acum, am reușit să-mi ard efectiv o cratiță pentru simplul motiv că am uitat grișul prea mult la fiert. Așa că m-am îmbrăcat și am plecat mai înainte de orice să cumpăr o oală ceramică de calitate, gândindu-mă, în mintea mea de inginer, că în definitiv cel mai important este substratul, în cazul meu oala, pentru a excela în ceea ce privește preparatul. Pe de altă parte am zis să iau și boluri noi, nu de alta, dar chiar de nu iese supa perfectă nici de data asta, măcar să o servesc cât mai deosebit și poate scap de privirile critice ale celor mici.

Așa că iată-mă în magazin, căutând oala sau tigaia minune și bolurile fantastice. Și acolo era Ion. Proactiv, s-a oferit să mă ajute și s-a prezentat într-un mod cât se poate de seducător. ION. Ambi T. Ion. Ca un veritabil James Bond al raionului de oale și tigăi, m-a ajutat să aleg exact ce aveam nevoie.

Adevărul e că niciodată nu m-am gândit la puterea seducției pe latură gastronomică, dar Ion avea acel ceva special. Avea o ambiție extraordinară de a-mi sugera ce pot face pentru ca supa mea să iasă cât mai bună, în ciuda eșecurilor culinare de până atunci.

Era inovativ și revoluționar, știa o mulțime de trucuri de bucătărie…

Avea un aspect impunător, pentru cele trei decenii cu care se lăuda, dar avea și un aer modern, cumva misterios…

Era întotdeauna foarte aproape de mine, știind dinainte ce am nevoie…

Ei bine, voi ați ghicit cine e Ion?

Sursa colaj: https://www.facebook.com/romania.ambition/

Ei bine da, Ion al meu, AMBI T ION, Ambition România este de fapt o gamă specială de produse pentru casă și bucătărie din cunoscutul magazin online Dajar România, pe care le putem găsi în magazinele partenere, precum Carrefour, Cora sau Auchan, pentru a realiza preparate de calitate sau, în cazul meu, pentru a rezolva misterul creării celei mai bune și mai savuroase rețete de supă de găluște.

De ce gama Ambition pentru rețetele mele?

„Nebunia înseamnă să faci acelaşi lucru în mod repetat şi să te aştepţi să obţii alt rezultat” spunea Albert Einstein, iar bucătăria este locul perfect pentru teoria relativității. Da, în bucătărie ne încăpățânăm adesea să ne iasă lucrurile perfect, ne ambiționăm să le refacem, sub o altă formă, mânați de te miri ce imbolduri. Poate pentru unii înseamnă o surpriză plăcută făcută soțului de Ziua Îndrăgostiților, chiar dacă aceasta nu iese perfect, poate pentru alții e recreerea rețetei bunicii, pentru gustul acela care nu se uită. Pentru mine e bucuria că cei mici mănâncă ceva ce le place, în timp ce în casă se aud doar lingurile care bat în castronul gol și vocile lor la unison: ”mamiiiii, mai vreeeeem!!”

Revenind la…oalele noastre. Probabil cea mai mare provocare a mea, deși poate pentru unii puerilă, au rămas găluștele. Le-am încercat în toate variantele, însă niciodată nu îmi ieșeau așa cum mi-aș fi dorit. Și tot ce îmi doream era să găsesc în ele un miez pufos și savuros, dar dacă v-aș spune de câte ori am făcut praf o rețetă aparent simplă…Mă rog, greșind-o de atâtea ori am decis să reîncerc să fac rețeta ca la carte, dar astfel încât să nu îmi lipsească nimic. Rețeta a fost una pe care am citit-o undeva, dar pe care a trebuit să o adaptez până să ajungă la forma în care să îmi iasă cel mai bine.

Pe unele dintre ustensilele de bucătărie folosite le aveam deja în casă, așa că nu mi-a fost greu să mi le grupez, însă nu-mi ieșea și pace supa de găluște și, deși părea prostesc, mă încăpățânasem să iasă bine. Am încercat de zeci de ori.

De la eșec la reușită cu ambiție și cu ustensilele potrivite pentru bucătărie

Prima dată când am încercat să fac supă cu găluște citisem eu că de fapt se pune nițel praf de copt în compoziția de găluște. M-am gândit și am zis că da, ar expanda în oală și ar fi pufoase. Așa că am amestecat grișul cu supa, am pus ou și sare și un vârf de cuțit de bicarbonat. Privind înapoi, cred că era lesne de înțeles ce urmează. Găluștele mele au început să se umfle, să expandeze necontrolat, atât pentru că a fiert grișul, cât și pentru că praful de copt a reacționat la căldură. Ce a ieșit? O budincă de griș cu gust de pui, o masă mare albă, împrăștiată prin toată oala.

eșecul-supă-cu-galuște
Supa de găluște. Eșecul. Sursa: poze personale în colaj realizat cu canva.com

O altă dată am făcut compoziția și nu am mai pus bicarbonat, ba am și fiert grișul în prealabil separat, în altă cratiță, apoi am amestecat cu ou și…m-am gândit eu că de fapt ar mai trebui niște griș, că e prea moale compoziția. Așa că am adăugat, am pus găluștele în oală și…la final aveam o supă de pietroaie de toată frumusețea, deoarece găluștele, deși relativ pufoase vizual, înăuntru erau o masă tare și compactă, aproape nefiartă de aluat, din cauza faptului că întărisem prea mult compoziția.

Apoi o altă dată am uitat să pun sare găluștelor. Și supei. Iar altă dată am uitat să pun verdeață, în vreme ce la următoarea probă am pus prea multă. Până într-o zi, când am spus: gata, ceva trebuie să se schimbe. Ce să mai, am făcut rețeta asta de atâtea ori încât efectiv o visam, știam fiecare pas, cunoșteam totul despre reacții, despre ce să fac sau să nu  fac. Dar…m-am ambiționat, am aflat însă și secretul femeilor care gătesc foarte bine găluștele, iar rezultatul a fost de fapt o adaptare a rețetei în funcție de experiența mea. Așadar, sunteți gata să vedeți ce a funcționat la mine pentru a face găluște moi și pufoase (ca în poza de mai jos, pusă drept mărturie)?

 

supă-de-găluște-set-oale-dajar
Sursa foto: site dajarmagazin.ro și arhivă personală. Colaj realizat în canva.com

Cum fac eu magia supei cu găluște- mod de prepare

Punem legumele la fiert, în supa de pui pregătită.  Le lăsăm să clocotească, în timp ce pregătim găluștele. Elementul meu de noutate este faptul că eu pun într-o cratiță o parte din supa caldă, adaug grișul și îl las puțin să se hidrateze, cât să nu se umfle în supa finală. Când grișul e gata, iau cratița de pe foc și scot compoziția într-un castron, la răcit. Adaug oul, sare și piper și amestec.

Sursa galerie foto: Dajarmagazin.ro

Când supa este gata, folosesc spumiera curată pentru a scoate legumele (eu nu le scot chiar pe toate, pentru că nouă ne plac), pe care le pun într-un bol. Apoi încep să adaug găluștele, formându-le cu ajutorul unei linguri, așezându-le cu grijă în supă. Pentru a nu strica găluștele, eu pun sare în supă înainte de a le adăuga. O dată ce am pus găluștele, acopăr oala cu un capac și mai las supa pe foc câteva minute.  Vei avea nevoie și de câteva accesorii și ustensile de bucătărie pentru praparare, precum un suport pentru farfurii, pentru a proteja mobila, un curățitor de legume, un cuțit pentru a le tăia sau un tel, pentru a amesteca ouăle.

Sursa galerie foto: Dajarmagazin.ro

Servirea preparatelor și aranjarea mesei

Acum nu știu cum e la voi, însă la mine în Moldova nu a ajuns tradiția cu scosul oalei pe masă, din care mesenii să își pună singuri mâncare. Așa că mi se pare mult mai finuț să amenajez masa cu gust, folosind un set de veselă drăguț și un set de tacâmuri care să invite la masă. Nu îmi lipsesc suporturile pentru șervețele și nici șervețelele, cât mai colorate, pentru că eu știu că oricât de puternic și de fain ar fi gustul, atunci când el e ambalat frumos, chiar și masa devine mai bună. Îmi amintesc că în facultate, sătui de cartofi la fiecare masă, începuserăm să îi tăiem în diferite forme. Steluțe, inimioare, orice, pentru că într-un fel ciudat, aranjarea lor deosebită ne făcea să uităm de cât eram de sătui de cartofi. Așa și aici, nu mai suntem limitați, ca înainte, de alegerea veselei în culori serioase și reci, ci ne putem bucura de culori și veselie, chiar și pentru masă. Ia uitați ce drăguț e prezentată o supă/ ciorbă în felul acesta!

bol-ciorbă-dajar
Sursa foto: https://www.facebook.com/romania.ambition/

Frumusețea preparatelor, gustul și mirosul, toate acestea pot fi complimentate de aranjamentul potrivit pentru masă, așa că adaug aici și câteva poze inspirație Dajar România, pentru orice tip de rețetă, indiferent de momentul zilei.

Sursa galerie foto: https://www.facebook.com/romania.ambition/

În final, io-n bucătărie sunt ambițioasă și o spun cu sinceritate, însă cred că nu e totul numai ambiția, ci și ceea ce folosești pentru a le arăta celorlați că te-ai străduit. În fond mesele sunt despre plăcerea gustului, despre ”m-am gândit la tine!” sau despre ”am vrut să te surprind”. Preparatele sunt despre inovație și despre ”da, în sfârșit, mi-a ieșit!”. E despre a scoate tot ce ai mai bun și de a folosi tot ce poți pentru a-i impresiona și pentru a-i bucura pe cei dragi. Mesele sunt despre a-i aduna pe toți la un loc ca pe un ansamblu și întregul ansamblu să fie completat și de felul în care le oferi celor dragi ACEL ceva bun. O complimentare reciprocă, aș spune eu, pentru că ”mulțumesc pentru masă!” este cea mai pură formă de recunoștință pe care o poți primi după atâta grijă, iubire și…ambiție în bucătărie.

Articol realizat pentru proba nr. 4 Spring SuperBlog 2021- Ambition… în bucătărie!

Sponsor: Dajar România