Ce am scris despre...
Am început de ceva vreme să îi citesc și lui Cris și mă bucur să îl văd că și pe el îl pasionează cărțile și că îi place, atât cât îi permite răbdarea, să citim împreună. Ce îmi place și mai mult este faptul că atunci când scot din bibliotecă anumite cărți, speciale pentru vârsta lui Cris, Vlădu vine și el să citim. Asta înseamnă că el își reamintește practic de poveștile pe care i le citeam lui atunci când era mic și poate că acum le privește cu alți ochi. Colecția Lama Lama a fost descoperită mai demult, însă pară că prinde extraordinar de bine și acum.
Colecția Lama Lama
Nu mai știu de ce, dar când era Vlăduț mai mic noi nu am avut Lama Lama în bibliotecă. O știam, dar nu am vrut să o cumpăr. Cred că la momentul apariției (sau când am descoperit-o eu) am considerat că este o carte depășită, că nu este pentru vârsta lui Vlăduț. Ne-a fost oferită împrumut Lama Lama în pijama și țin minte că Vlăduț a citit-o și apoi a înapoiat-o. I-am cumpărat atunci și restul de 3 cărticele cu micul pui de lamă, iar ele au rămas în bibliotecă până de curând, când le-am scos din nou pentru a-i citi lui Cris.
Noi nu aruncăm cărțile citite și momentan nu le pot înstrăina tocmai pentru că le va citi și Cris la un moment dat. Iată-ne așadar discutând despre o serie de cărți care lui Cristian îi plac tare mult, iar el are 1 an și zece luni, deci aș încadra recomandarea la 1 an jumătate- 2 ani. Da, Lama Lama pare să fie potrivită pentru doi ani, iar eu am observat că micuțul meu o știe pe de rost deja.
Lama Lama în pijama, Lama Lama și bunicii, Lama Lama de Crăciun și Lama Lama dor de mama
Lama Lama în pijama, Lama Lama și bunicii, Lama Lama de Crăciun și Lama Lama dor de mama, acestea sunt cele patru cărți pe care le avem noi. Povestea îl are ca personaj central pe puiul de lamă Lama, care trece prin diferite situații. Mersul la școală (poate fi înlocuit cu grădiniță) și dorul de părinți, pierderea jucăriei îndrăgite și rezolvarea situației sau forfota Crăciunului, toate acestea sunt prezentate amuzant și simplu prin rime destul de ușurele, aș spune.
Am observat că dacă eu fac pauză la sfârșitul unei fraze și îl las pe Cris să continue, el spune cuvântul lipsă cu ușurință. Sunt așadar expresii uzuale, simpluțe, ușor de explicat, însă ce îmi atrage atenția mai mult este faptul că se pune accent prin aceste cărți pe trăire. Tristețea, lacrimile, bucuria și așteptarea, grija, închiderea în sine, fericirea, toate acestea se regăsesc în cărți și pot fi explicate cu ușurință, creând un substrat potrivit pentru jocuri ulterioare de emoții.
Cărțile sunt scurte, potrivite pentru nivelul de răbdare al celor mici, iar ilustrațiile grăitoare. Simple și ele, lasă loc imaginației dar și realismului. Poți identifica cu ușurință elementele din text și cred că pe alocuri poți face și mici jocuri de căutare.
Colecția Lama Lama este momentan preferata lui Cris, alături de alte cărți specifice vârstei, pe care deja mi le numește. ”Pipa Și Pelle”, ”Ursule brun, tu ce vezi?”, ”Omida mâncăcioasă”, ”Tati, adu-mi luna de pe cer!”, acestea sunt doar câteva dintre recomandările specifice vârstei, pe care noi le folosim cu plăcere.
Curând vom trece la cărți mai ample, mai lungi poate, iar atunci voi reveni și cu o continuare a listei. Până atunci, lectură plăcută!