Una dintre etapele de dezvoltare a copilului care pune probleme părinților este renunțarea la scutec. Noi nu am întâmpinat dificultăți, nici la Vlăduț și se pare că nici la Cristian. La Vlăduț am așteptat destul de mult, practic am vrut să astept până este el pregătit și mă bucur că am făcut asta. Avea 2 ani și 8 luni cred, când am zis că e timpul să renunțe la scutece, iar momentul a coincis cu faptul că în toamna anului respectiv urma să intre la grădiniță. Cumva trebuia să fie pregătit pentru ceea ce urmează, iar spre norocul nostru lucrurile au mers în direcția dorită.

În cazul nostru a durat 3 zile la Vlăduț. El este un copil deosebit și a prins foarte repede ideea, iar renunțarea la scutec a venit destul de ușor. Pentru el pregătisem oliță, oliță portabilă Potette Plus și reductor pentru toaletă. Am zis că e o idee bună să i le prezentăm și să i le lăsăm la îndemână, iar ”antrenamentul” pentru renunțare la scutec s-a desfășurat vara. Am avut marele noroc, pentru că lui Vlăduț i-au trebuit fix 3 zile ca să se prindă că toaleta e cea mai bună soluție. Apoi a venit Cris și am luat-o de la capăt cu cumpărarea scutecelor, produse care dealtfel costă destul de mult, mai ales însumat, dar asta este, ne sunt necesare și plătim.

Renunțarea la scutec la al doilea copil

Eram deja decisă ca la Cris să nu mai aștept până la aproape 3 ani, însă nu știam că va renunța așa de repede. Practic m-a surprins. Aici intervine în discuție un lucru foarte important și anume exemplul fratelui mai mare. Cris îl copiază adesea pe Vlădu și văd parcă și o ușoară competiție între cei doi. Dincolo de ea însă, Cris a înțeles acum, la 1 an și 9 luni, că treaba cu toaleta e în beneficiul lui. Nu l-am pus o zi pe oliță. Aveam una, am aruncat-o, deoarece nu a fost nevoie de ea. A trebuit doar un reductor și puțină voință. Da, da și exemplul constructiv de la Vlăduț.

Da, au fost câteva zile în care, ca și la Vlăduț, am fost atentă la nevoile lui Cristian. Și la Vlădu a fost la fel. Mai în glumă, mai în serios, făcusem un calcul din care reieșea faptul că petrec cel puțin o oră din zi numai în baie, pentru Cris. Ceea ce mie mi se pare destul de mult, mai ales în contextul în care o mamă face atât de multe lucruri!

Per total eu pot spune că sunt mulțumită de renunțarea la scutec a frățiorilor. Fără plânsete, fără a-i obliga, fără a le strâmba coloana de la pusul pe oliță. Știu, aici sunt o mulțime de discuții contradictorii, iar eu vă spun că nu sunt de acord cu a pune copilul la oliță de pe la 6-8 luni, când practic el nu este dezvoltat pe deplin, când el încă nu are control asupra mușchilor…

Rămâne pentru Cris acum de bază olița portabilă. Tot ea ne-a fost de mare ajutor și când era Vlădu mic și mergeam în vacanță. Sau în parc, sau oriunde pentru că încape în geantă, iar la ea ai și săculeți de schimb.

E o mică victorie frumoasă și mă bucur că am trecut din nou prin ea și că Vlăduț mi-a fost de ajutor, pentru că de fapt, aproape fără să știe, el a contribuit enorm la această victorie. Așadar, o putem numi victoria tuturor, nu-i așa?