Inițial cele două cărți cu creioanele colorate m-au atras pentru că erau despre creioane, despre culori și m-am gândit că e un exercițiu tare fain de memorare a culorilor. Însă atunci când am avut cărțile în mână am înțeles că de fapt ele sunt cu mult mai mult decât atât. Ambele. Cărțile sunt tare frumoase și expresive și aduc cu adevărat valoare la nivel de cunoștințe în cazul copiilor.
Noi spre exemplu avem un loc bine definit pentru creioanele colorate, însă recunosc faptul că le mai găsesc uneori și alandala. Vlăduț ar fi el mai ordonat, însă este logic faptul că cel mic lasă creioanele pe unde apucă. Așa că da, uneori chiar și noi găsim jumătăți de creioane colorate prin te miri ce locuri, rupte sau folosite până la extrem.
Cele două cărți au căzut taman bine, le-am citit la momentul respectiv pe nerăsuflate și am tras învățămintele potrivite, în vreme ce am aflat și lucruri noi.
Personajul principal este Duncan, un băiețel ”tras la răspundere” de către creioanele supărate, pe care dealtfel nici nu le mai găsește într-o zi. Găsește în schimb diferite scrisori, adresate lui, prin care află motivul supărării, dar și soluția pentru rezolvarea problemei. Cartea dă o idee copilului și cu privire la noțiunile de desen: strugurii sunt mov, curcanii fripți sunt bej, nu doar elefanții sunt gri, ci și pietricelele, iar roz nu este o culoare de fete. Finalul cărții aduce o soluționare frumoasă a problemei, iar toată lumea pare mulțumită.
În cea de-a doua carte eu mă așteptam să găsesc ceva similar, însă nu a fost deloc așa. Cel mai mult mi-a plăcut faptul că se discută despre alte culori decât cele uzuale. De nuanțe. Esteban Magnificul, fostul verde măzăriu, creionul roșu electric, creionul bronz, creionul auriu sau creionul turcoaz, cu toții au câte o nemulțumire. Aceste creioane au fost pierdute, uitate sau au trecut prin diverse aventuri, iar acum au trimis micuțului Duncan cărți poștale prin care cer să se facă dreptate. La fel de amuzant ca și în prima carte, constatăm că sunt menționate colțuri și obiective ale lumii despre care merită să le vorbim celor mici. Marele zid chinezesc, piramidele, acestea sunt lucruri care ar trebui menționate, deoarece deschid portaluri spre alte civilizații. Pe noi ne-au ajutat foarte mult aceste mențiuni și acum, la 5 ani ai lui Vlăduț, râde cu poftă atunci când câte un creion mai face o gafă de poziționare geografică.
A doua carte, ”Ziua când creioanele colorate s-au întors acasă” are și o surpriză pentru micii cititori, pe care noi am aflat-o absolut întâmplător. Există o anumită pagină în carte pe care o puteți vedea la întuneric. Desenele sunt realizate cu o culoare fosforescentă, în tema Halloween-ului, lucru care îi va amuza grozav pe cei mici.
Noi am corelat cărțile și ideea lor cu o activitate simpatică, pe care o vom detalia curând. Am făcut creioane din hârtie, iar rezultatul a fost uimitor. A fost distractiv și chiar ne-am implicat să ne iasă cât mai bine creioanele colorate pe care le-am folosit mai apoi pentru poze alături de cărți.