Ce am scris despre...
S-au scurs firele de nisip din clepsidră, deși uneori mă străduiesc involuntar să o dobor. Doar-doar nu o mai trece timpul așa repede. Unde o fugi atâta noian de timp? S-o strânge și altundeva înafară de trecut și de amintiri? Mă uit la ei și îi văd cum se joacă. Sau se ceartă. Proporțiile, rezonabil- echilibrate. Și totuși parcă a trecut atâta timp de când erau două mogâldețe sensibile chiar și la simpla mea răsuflare…
Toamnă, toamnă, avem boboci! 🙂
Am mers zilele trecute într-o zonă de care auzisem frecvent în ultimele luni. Ne-am îmbrăcat, am luat măscuțele cu noi și am mers. Nu am mers mult, pentru că la un moment dat, în fața noastră se înălța semeață ea. Ne-am privit reciproc, fiecare având ceva de spus fiecăruia.
Eu, spunându-i să aibă grijă de EL, să îi ghideze pașii și să îl ajute să transforme învățarea în plăcere. Ea, spunându-mi mie: ”am avut grijă de atâtea generații”. EL, spunându-și în sine…ei bine nu am de unde să știu ce și-a spus în sine, însă cu siguranță impactul, chiar și la nivel declarativ, a fost destul de mare. El era bucuros. 🙂 Și eu eram.
L-am înscris pe Vlădu la școala de care aparținem
Ultimele luni au fost un carusel pentru că sunt implicată în foarte multe proiecte. Scriu mai mult decât oricând pentru clienții firmei și în plus sunt și foarte implicată în SuperBlog (despre competiție voi reveni cu un material separat). Și totuși trebuia să am în vedere școala pentru Vlăduț, iar mai târziu, prin mai, cred, va fi nevoie să îl înscriu și pe Cris la grădiniță.
Înscrierea în sine a fost o decizie de ultim moment. Am dat o șansă unei școli care, deși nu pare bine cotată, spre să ne ofere liniștea și suportul necesar pentru a crește un copil echilibrat. Nu am pretenția ca Vlăduț să fie un geniu, în ciuda achizițiilor de până acum.
M-am bazat pe faptul că, așa cum l-am învățat să scrie, să citească și să socotească până să aibă 3-4-5 ani, la fel de bine voi putea să îi fiu sprijin și mai târziu. În definitiv, munca unui părinte nu se oprește atunci când copilul intră la școală sau grădiniță. Încă mai am multe să îl învăț, iar graiul și imaginația încă nu mi-au pierit.
Așa că din toamnă vom păși încrezători într-o nouă etapă. Una plină de provocări, mai ales în contextul actual. Una cu bucurii și frumuseți, ci vise și trăiri. Până atunci, nu contenesc să îi spun cât de mândră sunt. Nu contenesc să îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru onoarea pe care mi-a dat-o. E mare lucru să ai copii…iar eu tare mă bucur de pruncii mei.
Abia aștept să văd și situația lui Cris. În orice caz, se anunță schimbări majore anul acesta. Să fie oare anul acesta anul cu doi bobocei? Dacă da, să știți că eu primesc! 🙂